Plutăria pe Bistriţa, partea a III-a

AG00029_Silvicultorul Mihail Anania, fost şef al Ocolului Tarcău, a scris la începutul secolului XX (1900)” .Ajunşi cu al doilea rând de plute la gura de vărsare a râului Bistriţa în Siret (Galbeni, jud. Bacău), se unesc două plute formând un „pod” care este condus mai departe de doi oameni până în satul Călieni (jud. Vrancea).” „Aci se mai prefac o dată plutele, legând 3 sau 4 poduri la un loc, constituind ceea ce se numeăşte un sal, pe care mai departe le conduce doi oameni, buni cârmaci; iar restul de plutaşi, cu toţi dâlcăuşii se întorc la Piatra-N, de regulă pe jos”.

„Mai departe, salurile intrând pe Dunăre erau duse la fabricile de cherestea şi se legau cu odgoane de tei împletite două câte două, numite pălimare pentru staţionare. Erau câte 6-8 saluri una lângă alta, constituind ceea ce se numeşte un Boc de plute. Bocurile se leagă de mal cu lanţuri şi şpringi groase”. spune şeful de ocol de la Tarcău

Plutăria pe Bistriţa, partea a II-a

                        Silvicultorul Mihail Anania, fost şef al Ocolului Tarcău, a  scris la începutul secolului XX (1900) lucrarea intitulată  AG00300_„Descrierea Pădurii Tarcău şi Plutăria pe Bistriţa”: „Frumoasele plute cu lemne aranjate unul ca altul, nu se obţin decât din pădurile în care parchetele curg de-a dreptul în Bistriţa. Astfel de păduri sunt în susul Bistriţei pe la Dorna, Farcaşa, Sabasa şi Bucovina. Din acele părţi se văd plute de galioane, catarguri, catargele, truncheţi, raele, gile, grinzi, pe când, din pădurile de mai jos ca: Hangu, Buhalniţa, Bicaz şi Tarcău nu se văd decât lemne scurte, numite butuci”,
Schela Pângăraţi, din Neamţ unde se legau plutele FOTO Mihail Anania„Plutaşii din Dorna se schimbă la Broşteni, cei din Broşteni se schimbă la Piatra Neamţ, cei de la Piatra-N. Se duc până la Gura Bistriţei în Siret cu aceleaşi plute, în aceleaşi mărimi cum au venit din sus. La acest punct, plutele din o ciată de plutaşi se opresc, se leagă la mal şi se lasă toate în paza a doi plutaşi, …”

Plutăria pe Bistriţa partea I

AG00020_        De pe Bistrița Aurie, negustorii turci transportau lemn până

la Galați și Chitila, necesar pentru construcțiile de corăbii.

Dacă la jumătatea secolului XIX plutăritul pe Bistrița era plin de riscuri din cauza stâncilor și neregularizării cursului de apă, după 1885 au loc importante lucrări de amenajare, iar după 1918 plutăritul pe Bistrița a devenit și mai eficient, un drum de la Vatra Dornei la Galați  fiind parcurs pe plute în 10 zile.

Piramida holografica din Ceahlau

 

AG00013_Puţini dintre munţii Romaniei au constituit o prezenţă atât de vie în conştiinţa oamenilor precum Ceahlăul, aici unde stâncile păstrează legende, peşterile urmele sihaştrilor, satele, istoria iar cărările urmele miilor de vizitatori care i-au admirat frumuseţile.

Demult, pe când civilizația sumeriană nu exista înca, și când egiptenii nici nu îndrăzneau să planuiască umbra vreunei piramide, în spatiul Nistro-Carpatic, a aparut din neant o civilizație stranie, care a lasat în urma ei o sumedenie de întrebări și enigme, multe dintre acestea negăsindu-și încă răspunsul. Piramida holografică din Ceahlau.

Fotografie facuta de Mihai MARIN

Fotografie facuta de Mihai MARIN

 

Argumentul Nr.8

AG00029_Puţini dintre muntii Romaniei au constituit o prezenţă atât de vie în conştiinta oamenilor precum Ceahlăul, aici unde stâncile păstrează legende, peşterile urmele sihaştrilor,  satele istoria poporul român continuatorul dacilor, iar istoria cărărilor multe urme a miilor de vizitatori care i-au admirat frumusetile.

Dimitrie Cantemir, în „Descriptio Moldavie” se referea la „Pionul” (din grecescul „peon”, adică gros, mare sau coloană a cerului).

    AG00189Schitul Hangu sau manastirea Pionul  are povestea sa.

Se  spune ca niste sihastrii ar fi poposit  pe malul Bistritei, când spre amurg au vazut o flacara care  se ducea spe Durau.  Considerând-o un semn divin, au pornit spre ea si au gasit un frasin în care jucau flacarile îngânându-se cu razele soarelui. Calugrii au început constructia unei mici biseri,  iar masa de altar fiind facuta din tulpina frasinului.”

 

Argumentul Nr.7

AG00300_                  Puţini dintre munţii Romaniei au constituit o prezenţă atât de vie în conştiinţa oamenilor precum Ceahlăul, aici unde stâncile păstrează legende, peşterile urmele sihaştrilor, satele istoria poporul român continuatorul dacilor,  iar cărările urmele miilor de vizitatori care i-au admirat frumuseţile. Primele informaţii despreizvoarele istorice sunt de la Strabon,  in lucrarea sa Geographia (VII, 3, 5), istoricul şi geograful grec vorbeşte despre Muntele Sfânt al Dacilor, numindu-l „Kogaionon”, unde aveau loc ritualurile închinate lui Zamolxe.

KOGAIONON – Mitologicul munte Dacic în care a fost sediul lui Zamolxis sau locuința marelui preot dac, este semnalat de greci.

Presupunerile au adus în discuție celebre vârfuri muntoase: ca Gugu, Ceahlăul, Dealul Grădistii, Omul, fiecare cu argumente pro și contra.

Anumite asemănări semantice din unele izvoare grecești impun, semnificația numelui, adică îl impune pe Omul, de asemenea Sfinxul, care se pare să aibă o semnificatie deosebită.

Strabon scrie despre peștera de retragere a lui Zamolxis: “Tot așa și acest munte a fost recunoscut drept sacru și astfel îl numesc și getii;

Numele lui, Kogaionon, era la fel cu al râului ce curgea alături.”(Geografia,VII,3,5). Acest citat lansează o interesantă ipoteză: numele mai important ar fi al râului după care a fost numit si muntele.  De unde rezulta ca muntele este lângă un râu însemnat …., iar prin suprapunerea hărtii antice cu cea a României moderne, acest râu se identifică cu Bistrita, care trece pe lângă Muntele Ceahlău, așadar un argment solid în favoarea identificării Ceahlăului cu Kogaiononul.

Dacii își numeau preoții “călători prin nori” ceea ce presupune ca pe munte trebuie sa existe un un vârf foarte înalt.

Deasemenea, se știe că lui Zamolxe, Dacii i-au construit o locuință mare în peșteră, deci trebuie să se mai găsească ruinele acestei locuințe. Peștera mistică a lui Zamolxe ar fi putut să aibă întortocheate galerii ceea ce ar explica dispariția lui.

 

casa stalpului (Peon)

Muntele Ceahlau este cel mai inalt din Muntii Bistritei, reprezinta cea mai mare atractie turistică din Carpaţii Orientali si este cel mai important masiv din Moldova. Considerat de catre daci ca fiind salas al zeului Zamolxis, numele stravechi al Masivului Ceahlau este Pion (Peon) care inseamna “casa stalpului”. Totodata, Masivul Ceahlau este considerat al doilea munte sfant al crestinatatii, dupa Muntele Athos.

Legenda Varfului Toaca (Legenda Uriesilor) –

Se spune că pe muntele Ceahlău ar fi trăit cândva un neam de uriaşi, popor de oameni grozav de înalţi şi de tari. Şi-au adus cu dânşii nişte vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, şi-i păşunau toată vara pe plaiurile muntelui, până da omătul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus şi miază-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci şi până acum aşa îi spune.

Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineri şi bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată şi un băiat. Aceştia, luând puţinii bouri ce erau feriţi de crunta boală, s-au urcat sus în plaiul muntelui. Şi numai ce le-a trecut prin gând celor doi tineri: să ridice acolo sus fiecare câte un turn, doar i-o vedea şi oamenii dinspre soare răsare. Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau miraţi cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea măreţe. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini, numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui. Şi peste ceasuri, când mândrul soare şi vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul…După ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivăzând pe cei doi tineri uriaşi şi nici o mişcare în munte, s-au urcat pe culme şi i-au căutat. Într-un târziu au dat de ei turtiţi sub greutatea gheţii. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi.

Şi iaca aşa, de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri în jos, acolo unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Urieşilor…

Legenda Ceahlaului

Legenda Ceahlaului – Masivul Ceahlau

Despre Muntele Ceahlău se spune că s-a făcut din poruncă împărătească.

Dorind ai apăra pe locuitorii acestor locuri de hoardele barbare venite de la Răsărit, împăratul roman Traian, cuceritorul Daciei, a dat poruncă să se înalţe acest munte pentru a pune o stavilă în calea năvălitorilor. Pentru a fi dusă la îndeplinire porunca împărătească, au fost adunaţi toţi robii luaţi de la Decebal, cărora li sa adus la cunoştinţă greaua încercare la care trebuiau să facă faţă. Trebuiau să aducă şi să aşeze, pe locul viitorului munte, piatră peste piatră, stâncă peste stâncă, până când grămada se va fi ridicat suficient de înaltă pentru a-l mulţumi pe împărat. Truda a fost cumplită. Cei mai mulţi au pierit datorită epuizării dar, în final, porunca a fost îndeplinită. Împăratul, mulţumit de cele făcute, a cerut ca în vârful muntelui să fie aşezată o toacă.

Un soldat a primit poruncă să stea de strajă şi să bată toaca ori de câte ori o vedea năvălind vrăjmaşii, spre a vesti pe locuitorii din vale. Aceasta până într-o zi, când o săgeată vrăjmaşă îl răpuse pe soldat şi nu mai avu cine bate toaca. De atunci s-au pornit duşmanii pe ţară ca roiu…

Argumentul Nr.6

Poporul român este continuatorul dacilor, nu și al romanilor.

Câți dintre români știu oare că dacii liberi i-au atacat, după anul 106, pe romanii din provincia cucerită și că au obținut și victorii asupra lor? Că retragerea romanilor din Dacia a fost făcută ca urmare a presiunilor dacilor liberi? Că aceștia au atacat Imperiul Roman, la sud de Dunăre, și după retragerea aureliană din anul 271?… Sau câți știu că în secolul III după Christos, dacii liberi au reușit, pentru o scurtă perioadă, să unifice zona sudică, din Balcani, a Daciei lui Burebista?

Documentarul pe care îl oferim astăzi spre vizionare, este realizat prin contribuția mai multor personalități, inclusiv doi istorici

Argumentul Nr.5

AG00017_       Rezultatele cercetărilor recente de paleogenetică realizate la Hamburg, Germania, pe oase și dinți din situri romanești de acum 3000-5000 de ani, pun sub semnul întrebării teoriile pe care se bazează istoria oficiala a Romaniei.

Este actuala populație a Romaniei, continuatoarea populațiilor tracice și pretracice de acum 3000 – 5000 de ani?

Suntem noi înrudiți genetic cu italienii?

Iată doar doua dintre multele întrebări tulburatoare.

Informațiile prezentate în acest film documentar, răstoarnă multe dintre teoriile pe care este construită istoria Romaniei.


Așa după cum veți constata, dovezile științifice la care se face referire și argumentația bazată pe izvoare istorice autentice, aduc informații inedite și extrem de valoroase, capabile să determine o rescriere a istoriei acestui popor.

Toate acestea sunt susținute de personalități și specialiști care merită cu adevarat să fie ascultați:

General (rez.) dr. Mircea Chelaru (fost Sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane),

Dr. Napoleon Savescu (director fondator al Dacia Revival International Society),

General (rez.) Nicolae Spiroiu (fost Ministru al Apararii Nationale),

Prof. dr. Mihai Popescu (Biblioteca Militara Nationala),

Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald (directorul Institutului de Biologie Umana al Universitatii din Hamburg, Germania),

Dr. Georgeta Cardos (cercetator stiintific biolog specialist genetica – Institutul Victor Babes), Prof. doctorand Sebastian Stanculescu (paleografie si antropologie culturala).

Argumentul Nr.4

AG00007_                     Cultura Cucuteni reprezintă vârful de dezvoltare al unei civilizații în Europa anilor 3.500-5.000 î. Chr. Performanțele la care a ajuns populația cucuteniană sunt absolute uimitoare iar ele ar trebui cunoscute de toți românii!…

Acum 6-7.000 de ani, cucutenienii aveau case cu etaj și case ridicate pe piloni, comunitățile lor trăind în așezări de până la 20.000 de case, aranjate planimetric, ceea ce ne spune că era o societate bine organizată și din punct de vedere administrativ. Gândiți-vă la faptul că o așezare cu 20.000 de case putea să adăpostească 100.000 de oameni – un oraș măricel din România de astăzi – iar ca aceștia să aibă tot ce le trebuia, era necesar să fie foarte bine organizați. Peste toate, este de reținut că locuințele cucuteniene ajungeau și până la 200 mp, erau compartimentate, ceea ce sugerează că fiecare cameră avea o specificitate.

Cu o continuitate de peste 1.500 de ani, cucutenienii stabilesc și în această direcție un record european pentru acea epocă.
Dar poate cel mai uimitor lucru este reprezentat de incredibila calitate a ceramicii cucuteniene, o ceramică care își păstrează foarte bine calitățile și astăzi, după 6-7.000 de ani de ședere în pământ – pasta este de o calitate excepțională, greu de egalat, iar culorile, încă vii, realizate cu pigmenți naturali, reprezintă o enigmă pentru specialiști. Și ca și cum nu ar fi suficient, arta cu care sunt pictate multe dintre vasele cucuteniene ar putea fi privită ca artă modernă, datorită capacității de abstractizare a acestor oameni străvechi.

Surprizele nu se opresc însă aici. Tot în cultura Cucuteni descoperim vase care prin ceea ce reprezintă sau prin simbolurile folosite ne bulversează cu adevărat. Astfel, cu o vechime de peste 6.000, descoperim un animal pe roți cu ax (cu mult înaintea primelor reprezentări de roți din Sumer) și, nu în ultimul rând, descoperim simbolurile Svasticii și Yin Yang, cu aceeași vechime: pste 6.000 de ani, lucru care, coroborat cu prezența acestor simboluri în culturi și mai vechi din acest areal (Svastica este prezentă pe ceramica din cultura Turdaș Vinca încă de acum 7.500 de ani), pune în mod serios sub semnul întrebării originea lor asiatică.

Să nu uităm, de asemenea, că pe teritoriul României s-au găsit și cele mai vechi obiecte de podoabă din aur, aparținând culturii Cucuteni, cu o vechime de peste 6.000 de ani…

Ei bine, cu toate că dovezile ne arată cât se poate de clar că această cultură a cucutenienilor este una extraordinară, că „a umilit” orice cultură europeană existentă în acea perioadă, prin nivelul la care ajunsese, copiii României nu învață aproape nimic despre ea (și nici despre alte culturi străvechi de pe teritoriul României),  scopul fiind acela ca noile generații să nu aibă astfel de repere, să nu fie mândre că aparțin unui loc încărcat de o istorie fabuloasă, cum nu au decât extrem de puține popoare.

Așadar, în loc să devină un brand de țară, factorii de decizie ai statului român au ales să scoată aproape de tot informațiile despre cultura Cucuteni chiar și din manualele școlarilor și ale liceenilor. Ce spuneți de asta?

În filmul de 17 minute dedicat Culturii Cucuteni (fragment extras din documentarul FABULOASA ISTORIE STRĂVECHE DIN CARPAȚI) pe care îl puteți urmări aici, veți descoperi mult mai multe luctruri uimitoare despre cucutenieni și civilizația lor și, mai ales, le veți și vedea.

Argumentul Nr.3

AG00423_Meleagurile văii Bistriței, au fost locuite din cele mai vechi timpuri după cum o atestă numeroasele  urme de viață adunate spre păstrare în muzeele de arheologie locale din Suceava, Piatra Neamț, Bacău, s.a.

Cercetări de dată recentă au dus la concluzia că încă din perioada Dacică existau pe înălțimile din jurul orașului Piatra Neamț de la poalele Ceahlaului, muntele sacru al Dacilor, existau trei „întărituri” construite din piatră fără ciment, una pe terasa Cozla, cunoscută, certată și de Nicolae Iorga, alta pe Bolovoaia lângă anexa Văleni și  a treia la Bitca Domnei

Aici la 4 Km de Piatra Neamț, a existat una dintre cele mai mari cetăți dacice din Moldova. Ultima „fază de locuire” pe Bitca Doamnei, este din epoca feudală, in secolele XII-XIII, unde s-au descoperit o așezare militară pe fosta cetate, o mică biserică creștină și un cimitir, obiecte din fier și  arme.  Așezarea a avut mult de suferit, probabil de pe urma năvălirii tătarilor în anul 1241, când se crede ca a și dispărut.

    Aceasta ne duce la concluzia că cetatea de Piatra – PETRODAVA- despre care aflase Strabon, prin intermediul negustorilor greci, din orașele pontice, să fie vechiul nume al Pietrie de azi.

Cele mai multe menționări se regăsesc în Geografia lui Ptolemeu, pentru Dacia Preromană.

 

Angumentul Nr.2

Izvoarele arheologice atestă popularitatea acestor meleaguri încă din paleoliticului superior(40.000-10.000 î.e.n.), iar din eneolitic provin obiecte specifice culturii CUCUTENI.

Aceasta cultură, dezvoltată într-o epoca ce corespunde marilor civilizații ale Orientului Antic, are o durată aproximtiv de un mileniu,  de remarcat în primul rând ceramica pictată.

Peste 800 de astfel de piese se gasesec la Muzeul Cucuteni, din Piatra Neamț