Plutăria pe Bistriţa, partea a III-a

AG00029_Silvicultorul Mihail Anania, fost şef al Ocolului Tarcău, a scris la începutul secolului XX (1900)” .Ajunşi cu al doilea rând de plute la gura de vărsare a râului Bistriţa în Siret (Galbeni, jud. Bacău), se unesc două plute formând un „pod” care este condus mai departe de doi oameni până în satul Călieni (jud. Vrancea).” „Aci se mai prefac o dată plutele, legând 3 sau 4 poduri la un loc, constituind ceea ce se numeăşte un sal, pe care mai departe le conduce doi oameni, buni cârmaci; iar restul de plutaşi, cu toţi dâlcăuşii se întorc la Piatra-N, de regulă pe jos”.

„Mai departe, salurile intrând pe Dunăre erau duse la fabricile de cherestea şi se legau cu odgoane de tei împletite două câte două, numite pălimare pentru staţionare. Erau câte 6-8 saluri una lângă alta, constituind ceea ce se numeşte un Boc de plute. Bocurile se leagă de mal cu lanţuri şi şpringi groase”. spune şeful de ocol de la Tarcău

Plutăria pe Bistriţa, partea a II-a

                        Silvicultorul Mihail Anania, fost şef al Ocolului Tarcău, a  scris la începutul secolului XX (1900) lucrarea intitulată  AG00300_„Descrierea Pădurii Tarcău şi Plutăria pe Bistriţa”: „Frumoasele plute cu lemne aranjate unul ca altul, nu se obţin decât din pădurile în care parchetele curg de-a dreptul în Bistriţa. Astfel de păduri sunt în susul Bistriţei pe la Dorna, Farcaşa, Sabasa şi Bucovina. Din acele părţi se văd plute de galioane, catarguri, catargele, truncheţi, raele, gile, grinzi, pe când, din pădurile de mai jos ca: Hangu, Buhalniţa, Bicaz şi Tarcău nu se văd decât lemne scurte, numite butuci”,
Schela Pângăraţi, din Neamţ unde se legau plutele FOTO Mihail Anania„Plutaşii din Dorna se schimbă la Broşteni, cei din Broşteni se schimbă la Piatra Neamţ, cei de la Piatra-N. Se duc până la Gura Bistriţei în Siret cu aceleaşi plute, în aceleaşi mărimi cum au venit din sus. La acest punct, plutele din o ciată de plutaşi se opresc, se leagă la mal şi se lasă toate în paza a doi plutaşi, …”

Plutăria pe Bistriţa partea I

AG00020_        De pe Bistrița Aurie, negustorii turci transportau lemn până

la Galați și Chitila, necesar pentru construcțiile de corăbii.

Dacă la jumătatea secolului XIX plutăritul pe Bistrița era plin de riscuri din cauza stâncilor și neregularizării cursului de apă, după 1885 au loc importante lucrări de amenajare, iar după 1918 plutăritul pe Bistrița a devenit și mai eficient, un drum de la Vatra Dornei la Galați  fiind parcurs pe plute în 10 zile.